Egalitatea de șanse astăzi

~ interviuri realizate de Adrian ONACĂ

Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental, o valoare comună Uniunii Europene și o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creștere, ocupare a forței de muncă și coeziune socială la nivelul UE. Deși există încă o serie de inegalități între femei și bărbați, în ultimele decenii s-au făcut progrese semnificative pentru ca femeile și bărbații să beneficieze de șanse egale în toate domeniile de activitate.

Acest lucru se datorează, în primul rînd, legislației privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalității de șanse în toate politicile comunitare și măsurilor specifice privind promovarea femeilor.  La acest moment doar 14% din ambasador, 9% din decanii universitari, 3% din președinții marilor companii și 2% din miniștri sunt femei. În medie, în Uniunea Europeană, femeile câștigă cu 2 euro mai puțin pe oră decât un bărbat. (Wikipedia)

România se află pe ultimul loc în UE și pe locul 72 la nivel mondial, conform statisticilor Forumul Economic Mondial când vine vorba de egalitatea între femei și bărbați.

Am adresat cinci intrebari pe această temă către cinci reprezentanți ai societății românești pentru a înțelege care este percepția cetățenilor despre tradiții și ce s-ar putea face pentru viitor în schimbarea mentalităților:

1. Cum este răsplătită munca soției/prietenei, a mamei în gospodărie ori în creșterea copilului?
2. Cum se poate contribui la îmbunătățire a egalității de șanse în domeniul tău de activitate? Dar în celelalte?
3. Ce soluții ar exista la nivel personal și instituțional pentru transformarea egalității de gen într-o realitate?
4. Cum crezi că  ar trebui susținute femeile pentru o mai bună integrare pe piața muncii?
5. Care ar fi nemulțumirile (personale dacă există sau) din viața societății românești vizavi de aceste teme?

Nicolae Viorel Sava, consilier de angajare:
Paritatea de șanse ar trebui să țină cont de competențele și abilitățile cerute de situație. De exemplu pentru angajarea unei femei ca strungar, dar să fie capabilă să folosească unealta, altfel lăsăm în afara oportunităților de carieră un profesionist în favoarea unui neprofesionist, singurul criteriu de selecție fiind paritatea de șanse dintre femei și bărbați. Ar trebui, în acest context, să fie promovate persoanele competente indifferent de sex, etnie etc și să li se ofere ocazii respectând cerințele specific fiecărei situații.
Ex: Agenția de recrutare caută manager și la interviu se prezintă 1 rom, 2 femei și alte 5 persoane.
Alegem persoana în funcție de competențe indiferent dacă va fi rom sau de sex feminine sau oricare dintre candidați.
Atunci se poate vorbi de paritate de șanse când toți vor fi adversari și câștigă cel mai bun.

Raluca Robu, functionar public:
1. Prin manifestarea explicita a recunostintei/ iubirii sotului/ prietenului/ copiilor
2. Prin eliminarea bulingului la locul de munca
3. Bun simt, politete, buna crestere, respect
4. Programe de formare/ dezvoltare personala pentru cresterea stimei de sine
5. Societatea romaneasca e needucata. Nu se vad cei 7 ani de acasa. Barbatii se comporta exact asa cum sunt educati in primul rand de mame, apoi de iubitele de ocazie si de grupul de prieteni alesi pe rezonanta.

Ștefan Popescu, professor de studii politice la SNSPA:
1. Activitatea casnica a mamei, sotiei, iubitei nu are pret. Daca rr trebui rasplatita in vreun fel, aceasta ar fi prin dragoste si respect. Daca aceste sentimente nu exista, ar trebui macar sa existe echitate : preluarea unor sarcini si de catre barbat, astfel incat si femeia sa dispuna de propriul timp.
2. Lucrez in universitate si cred ca in acest domeniu este respectata egalitatea de sanse. In alte domenii, ar trebui sa existe in mod natural, considerandu-se mereu competenta. Egalitatea de sanse este un barometru al bunei guvernante si respectul egalitatii de gen tine si de atitudinea pe care femeile o au fata de ele insele. Vreau sa spun prin aceasta ca atunci cand femeia accepta tot felul de compromisuri la locul de munca – promovarea pe baza de sex – atunci nu mai putem vorbi de egalitate de gen.
3. Egalitatea de gen tine de gradul de civilizatie al fiecarei tari si de vointa politica de a impune bune practici, de a o promova de la varste fragede prin sistemul de educatie. In Romania suntem de cele mai multe ori plini de lozinci si atat. Egalitatea de gen poate deveni o realitate daca femeile care se promoveaza au si reale competente. Prives mereu amuzat la cazul Politiei Romane care la fiecare inspectorat judetean are o purtatoare de cuvant frumoasa dar… cam atat.
4. Sustinute prin masuri pentru asigurarea paritatii in randul angajatilor, atat ca numar cat si ca nivel de responsabilitate. Apoi, este nevoie de masuri dure pentru a proteja femeile angajate care de multe ori sunt descurajate de catre patron sa devina mame – este inadmisibil intr-o tara europeana ca o femeie sa aiba de suferit in cariera in urma maternitatii!
5. Formele fara fond.

Roxana Tăban, Director magazin de bijuterii, reprezentanța – Sabion
1. Este o intrebare foarte buna care m-a facut sa zambesc…..din punct de vedere al gospodariei, nu cred ca este cineva, din familie, platit pentru a desfasura anumite activitati casnice. Recompensele se numara in zambetele sincere pe care le primesti din partea persoanelor dragi care se bucura de o mancare buna sau de o atmosfera prietenoasa care se gaseste intr-o anumita casa/familie.   In ceea ce priveste cresterea copilului – aici lucrurile sunt nuantate – deja intervine statul cu o suma infima privind concediul maternal si alocatia copilului, suma care e compensata inzecit cu dragostea neconditionata pe care o mama o ofera pruncului ei.  Un aspect de luat in seama ar fi acela, ca dupa concediul maternal (in caz ca iti doresti sa stai acasa 2 ani pt a creste noul-nascut) e mai dificil sa te reintegrezi la locul de munca (mai ales in sistemul privat, unde ritmul activitatilor este alert si destul de stresant) – momentan, nu este cazul meu ?
2. Sunt o persoana extrem de determinata si de aceea  nu ma simt discriminata….ba mai mult…chiar nu-mi doresc sa schimb prize, sa montez suruburi, sa car mobila…. :)….activitati pe care le consider specific barbatesti….iar „in celelalte” nu as stii sa raspund deoarece simt ca ma fac inteleasa peste tot….sau, in de cele mai multe ori, daca nu ma priveste, nu ma implic, iar daca mi se cere ajutorul intr-o activitate, o fac cu tot avantul.
3. Consider ca traim intr-o perioada in care libertatea de exprimare a luat cote alarmante,  asa ca, fiecare pe limba lui, se exprima exact asa cum isi doreste.  Trebuie sa avem in vedere extrem de multi factori, cum ar fi: varsta, etnia, religia, personalitatea, mediul din care provenim si in care activam (rural/urban) etc. pentru a putea oferi o explicatie in acest sens. In orasele mari, la nivelul institutiilor care sunt afiliate normelor europene consider ca fiinta umana este respectata, indiferent ca ea este femeie sau barbat,  insa in mediul rural nu e tocmai la fel….ba mai mult, femeia este destul de injosita.  Si consider ca ar trebui sa se faca tot felul de cursuri de egalitati de sanse,  insa este destul de greu avand in vedere lipsa accesului la informatie din mediile rurale, cat si a ratei mari de analfabetism. O solutie in acest sens ar fi existenta asistentilor sociali care sa fie tot timpul prezenti pe teren si care sa implementeze normele UE – dar necesita mult timp, rabdare, resurse atat financiare cat si umane…
4.Din nou aduc in discutie raportul rural/urban….in mediul urban exista tot felul de activitati, proiecte, cursuri (desfasurate in media, deci lumea are acees la ele) care se refera la integrarea femeilor in campul muncii  – important este ca ele sa fie determinate, sa-si doreasca sa „iasa in fata”, sa-si doreasca sa evolueze. Dar, din pacate, in mediul rural, situatia este cu totul alta….femeia stie ca locul ei este doar la cratita, stie ca trebuie sa fie supusa barbatului.  Este o mentalitate care s-a transmis din generatie in generatie si la fel, consider eu….se poate inlatura din generatie in generatie.
5. Aici iarasi este un subiect care trebuie dezbatut ore intregi…nu doar enumerat in cateva randuri ……societatea romaneasca mai are inca foarte multe de invatat cu privire la acest aspect. Daca noi, fiecare in parte, nu ne schimbam mentalitatea de a vedea lucrurile, nu avem cum sa evoluam. Tinerii sunt cei care s-au nascut in alta perioada si doar ei, prin spiritul lor liber, pot sa creeze o alta lume. Dar, dupa cum spuneam mai sus, este nevoie de mult timp, resurse, incredere, determinare, pentru a putea schimba ceva.

Georgian Viorel Luncă, mediul ONG
1. Ownership majoritar asupra rezultatului si recunostinta din partea celorlalti membri ai familiei. Plus ca, indiferent de gender, copilul devenit adult se raporteza constant la modelul matern. Cati dintre noi nu am verbalizat sau macar gandit o propozitie de genul „Mama ar fi facut/facea…” :).
2. Consider ca, astazi, in domeniul meu de activitate nu se mai poate vorbi despre o lume a barbatilor. In societatea civila, cel putin, discriminarea pe baza de gender e tot mai scazuta, competentele si calitatile profesionale ale persoanei ajungand sa faca diferenta intre leader si executant.
3. Eu cred ca, in zilele noastre, egalitatea de gen este o realitate mai mult decat era in urma cu 10-15 ani. Iar acest aspect se reflecta in tot ce inseamna viata noastra de zi cu zi, fie ca vorbim de planul personal, sau social. De exemplu, daca in primii ani de dupa revolutie se putea vorbi despre domenii de activitate sau drepturi destinate exclusiv barbatilor, exemple de acest gen sunt, astazi, tot mai greu de gasit. Din punctul meu de vedere, astazi e din ce in ce mai greu pentru cineva sa afirme ca egalitatea de gen trebuie privita din perspectiva unei „politici afirmative”. Astazi, egalitatea de gen suna mai mult precum egalitatea de sanse in a accede acolo unde, cu un anumit timp in urma, constructia sociala romaneasca nu permitea. Iar dincolo de egalitatea de sanse in a demonstra ca poti, e nevoie de vointa politica favorabila evolutiei societatii.
4. Cred ca principala conditie pentru o mai buna integrare a femeilor pe piata muncii este existenta unei economii functionale si a unei capacitati crescute de autosustenabilitate economica a tarii, in general. Cu toate acestea, daca iti doresti cu devarat, indiferent de gen, poti ajunge acolo unde iti doresti. Important e sa crezi in sansele tale si sa ai sprijinul necesar (in familie si societate) care sa ajute la mentinerea la cote cat mai inalte a dorintei de a reusi.
5. Degradarea sistemului national de educatie reprezinta o mare nemultumire pentru foarte multi conationali. Personal, dincolo de calitatea tot mai slaba a educatiei din scolile romanesti, demnitatea cadrelor didactice, in marea lor majoritate femei, a suferit ingrozitor de mult. E greu de masurat impactul functionarii deficitare a sistemului romanesc de educatie, insa, personal, ma raportez la cateva situatii pe care, din pacate, le-am intalnit si le sintetizez intr-o intrebare. „Tragic si iremediabil” ar suna raspunsul la intrebarea „Cum suna cand o profesoara/invatatoare romanca e nevoita sa plece de la catedra pentru a deveni „capsunareasa” sau „ingrijitoare de batrani’ in occident?”.
Astfel văd reflectarea egalității de șanse în viața lor cinci cetățeni ai republicii.

Conform legislatiei din Romania, „egalitatea de sanse intre femei si barbati” reprezinta „luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si respectiv feminin si tratamentul egal al acestora”.