Lungul drum al căutării Libertății prin toleranță sau despre necesara reformare a unei „regiuni – palimpsest”

Motto: ”The genius of Danube is to remind us that a book can exist to invent a world. Mitteleuropa is, in Magris’s dreaming, finally not a place, but a vision of a common humanity glimpsed at a moment of imminent danger; an idea which, when granted the authority of that universe which is a reader’s soul, knows no borders.”
Richard Flanagan – ”Why Claudio Magris’s Danube is a timely elegy for lost Europe”

Spre a defini complexitatea spațiului și a civilizației dunărene, cea mai importantă introducere ar putea fi cartea scriitorului italian Claudio MAGRIS”Dunărea”. Acest volum, care a apărut inițial în 1986, pleacă tocmai de la ideea mozaicului complicat de mentalități, ritmuri și tendințe pe care acest colț destul de vitrgit al Europei continuă să-l încarneze.

1. Evident, există mai multe unghiuri de vedere din care poate fi privită agregarea culturii și mentalităților din această zonă. Cum o parte importantă a teritoriului respectiv a fost marcată de divizarea produsă prin Cortina de Fier, era de așteptat ca să persiste destul de mult diferențieri majore nu doar între bazinul superior și cel inferior al fluviului, ci și între diversele sub-regiuni sau micro-regiuni aflate în componența sa. Este semnificativ faptul că și Magris constată șansa care a existat odată cu căderea Zidului Berlinului din ’89 pentru ca întreaga mare regiune riverană să evolueze într-o direcție mai apăsat pro-occidentală și cu caracter modernizator.

Totuși, vechile traume sau răni ale războaielor ori conflictelor precedente sunt departe de a se fi estompat definitiv. Și aici sunt date, de pildă, exemplele sorții evreilor din Bucovina scindată sau a zonei sudete de la frontiera vechii Cehoslovacii.

Izbucnirea conflictelor din Balcani din ani ’90 și îndeosebi dezintegrarea fostei Iugoslavii au generat nu doar orori și decalaje dificil de anticipat, ci și au condus indirect la o punere intre paranteze a Ideii Europene în zonă. Ceea ce păreau la început doar conflicte inter-confesionale în așa-numiții Balcanii de Vest s-au transformat trepat în schimbări serioase la nivel geopolitic. Într-o anume perioada chiar, Rusia își re-consolidase masiv influența în Iugoslavia perioadei lui Miloshevici, iar acum, în mod paradoxal, Ungaria și Polonia s-au apropiat ca stil de guvernare suficient de mult de autoritarismul regimului lui Putin.

2. Din unghiul de vedere al evoluției mentalităților, majoritatea observatorilor sau călătorilor în zonă pot constata o diluare masivă a conceptului drag scriitorului Milan KUNDERA de Mitteleuropa. În practică, acest concept a suportat de-a lungul timpului multe critici, întrucât părea mai mult să divizeze regiunea dunăreană, decât să reducă din barierele dezvoltare și mentalitate din trecut. Spiritul de Mitteleuropa de care vorbim sau așa-numitul ”geniu al Dunării” la care se referă Magris, era caracterizat în special printr-o concentrare de atmosferă și viziune ironică și auto-ironică asupra precarității existenșei, efemerității construcțiilor gândite de mintea umană sau asupra pericolelor care ar submina din adâncuri orice tentativă de refacere a solidarităților pierdute odată cu disoluția Imperiului Austro-Ungar. Într-un asemenea context, Jean MORRIS vedea fostul oraș, declarat ”liber” la finele războiului, Trieste, ca fiind ”Capitala unui Nicăieri”.

Ceea ce ar fi cel mai mult de deplâns, probabil, din punctul de vedere al spiritului de inter-culturalitate, ar fi dispariția viziunilor și atitudinilor cosmopolite pe care și alte orașe dunărene l-au încarnat. Nu doar capitale, precum Viena sau Praga, ci și orașe mai mici precum Novi Sad sau Brăila! În spațiul dunărean s-au perindat, precum se știe, multe popoare încă din antichitate, începând cu ilirii, tracii, romanii, hunii, cumanii, pecenegii, diversele grupuri de slavi, bizantinii și continuând cu francii și venețienii. La un moment dat, noii veniți ajunseseră să prefere anumite zone, precum și aceea a orașului Trieste despre care am vorbit mai sus, dintre Slovenia și Coasta Dalmată.

Credem că putem să reținem drept un reper important definiția lui Magris pentru fluviul Dunărea, văzut ca ”simbol al vieții, al morții și al dispariției”. Într-adevăr, dacă l-am urma nu numai pe Magris, ci și pe alți importanți scriitori, precum Joseph KONRAD sau Paul CELAN, am putea lesne risca să alunecăm într-un fel de nostalgie acaparantă, în special pentru că vestigiile diverselor straturi istorice se tot împletesc, suprapun sau duelează și ajung să constituie, până la urmă, o identitate mozaicată, aproape imposibil de închis în câteva formule. Am putea alege poate formula naratologului Gerard GENETTE, aceea a unei ”regiuni palimpsest”. Acum, desigur, urmele vechilor state naționale s-au șters în bună măsură, dar prin aceasta, din punct de vedere al reconstrucției unei Memorii Colective dunărene nu poate fi considerat un dezavantaj, ci mai degrabă poate deschide calea unor re-vizitări culturale, unor noi fuziuni între experiențe destul de diferite de la o micro-regiune la alta. Diferențele sunt, așa cum se știe, și generatoare de posibile conflicte, de antagonisme greu de așezat împreună la aceeași masă sau pe aceeași nouă cale a Istoriei, în contextul actual al apartenenței la Uniunea Europeană sau al speranțelor legate de aderarea la Uniunea Europeană.

Tocmai de aceea, probabil, mulți autori continuă să vadă modelul austro-ungar drept o soluție sau antidot la otrăvurile diverselor naționalisme exacerbate. Din unghi de vedere spiritual, am putea considera că spiritul și tacticile de prudență, chiar în exces, ezitări și contradicții care au caracterizat Austro-Ungaria ar fi acum preferabile unor radicalisme sau orgolii naționale ce pot conduce la violență și partizanate golite de sens.

După producerea crizei generate de Brexit, am putea considera, odată cu Richard FLANAGAN că, într-adevăr, conceptul de Dunăre ar fi capabil să genereze o rezonanță diferită ca semnificație, nu numai din punctul de vedere al re-însuflețirii unui anume spirit de ”tolerare a diferențelor”, ci și ca ”vitalitate și necesitate”. Prin aceasta, putem fi și noi de acord să considerăm că povestea Dunării și a regiunii pe care o patronează este departe de a se fi isprăvit ca vocație, ca impact, ca forță de inspirație pentru o întreagă parte a Europei numită chiar, în acest context, un „mitic teritoriu al libertății”.

Sever AVRAM

Comisar Regional Dunărean
Președinte Executiv – Asociația CLDR
Editor – ”Buletin Dunărean”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *