Un veac de singurătate românesc – cronica unui potențial eșec

Recent, a apărut în format tipărit, sub titlul ”Cronicile”, publicația ”CursdeGuvernare.ro”, care până nu demult era disponibilă doar online. Acest gest, care marchează numărul 100, este prezentat chiar de Redactorul Șef Cristian GROSU drept ”un lux și un mic cadou făcut României la 100 de ani de la naștere”.

În cuprinsul aceluiași Cuvânt Introductiv, cu caracter programatic, al publicației se mai precizează faptul că fundamentul sau crezul moral al celor care au decis publicarea în format ”in print” constă în ”determinarea fiecăruia de a rămâne și de a insista cu o lucidă tenacitate aici, în România – independent de cum stau lucrurile acum, dar dependent de cum trebuie ele să fie”.

Publicația care numără peste 200 de pagini color este repartizată în 10 secțiuni mari, care prin autorii eseurilor, articolelor și interviurilor publicate acoperă practic întreaga paletă de teme și probleme cu care se confruntă în prezent nu doar românii, ci și întregul spațiul european din care facem parte. Subiectele nu sunt tratate neapărat în stil polemic, însă marea majoritate a autorilor cu o reputație indiscutabilă, din cele mai diverse domenii, nu evită controversele și tind spre o abordare constructivă și întrucâtva dilematică.

De pildă, fostul Ministru de Externe Cristian DIACONESCU deplânge într-un articol extrem de condensat starea actuală a politicii externe a României, sub titlul ”Țară mare, politică externă mică”. Concluzia sa nici nu era dificil de întrezărit, în urma argumentelor aduse și este prezentată astfel: ”România, insula dedicat occidentală în Estul Europei, putea fi un proiect benefic pentru generații. Nu a fost să fie”.

Evident, nu toate abordările au neapărat o notă sceptică sau pesimistă, dar autorii par în mod consensual solidari în a constata situația de blocaj de mentalitate și de acțiune în care ne plasăm ca nație, nu neapărat ca Stat, în raport cu ghemul de contradicții și provocări care asediază în genere societatea. Astfel, de pildă, autorul volumului ”Psihologia poporului român”, Prof. Daniel DAVID, a sintetizat cei șase ”indicatori psiho-culturali” care ar deforma, în opinia sa, ”spiritul antreprenorial la români”. Acesta ar fi sublim, dar ar fi mult întârziat în evoluția sa și soluția preconizată ar consta în accelerarea procesului prin așa-numite ”politici educaționale și publice înțelepte”.

O secțiune-cheie a volumului se intitulează ”Un veac de singurătate” și pune în paralel portretele foștilor oameni de stat de acum un secol cu cele ale persoanelor care au ajuns azi principalii decidenți guvernamentali. Editorii se feresc să recurgă la aprecieri sau etichetări plastice, însă simpla juxtapunere a acestor portrete evidențiază indirect declinul moral și intelectual al societății românești din actuala etapă. Mai mult decât atât, fostul ministru Vasile DÂNCU găsește de cuviință chiar să așeze ”10 lumânări la agonia leadershipului și managementului politic din România” sub motivul că liderii ar trebui să nu fie fabricați câtă vreme ei se nasc și se formează doar în acele momente în care ”o cultură stimulează producția de anticorpi”.

În cadrul revistei, mai ales prin interviuri, sunt luate în considerare o mulțime de alte subiecte problematice, cum ar fi emigrarea tinerilor, absorbția fondurilor europene, propagarea ideologiilor iliberale consecințele robotizării, raportarea la războiul comercial declanșat la nivel global, absența politicilor stimulative în favoarea productivității interne, incapacitatea construirii unui brand de țară convingător și așa mai departe.

La final, este inserat un interesant interviu cu Luis SIMON, Profesor de Securitate Internațională la Institutul de Studii Europene din Bruxelles. Acesta are ocazia să sugereze că viitorul Europei de Est, implicit al României, s-ar afla într-o capcană teribilă câtă vreme ne-am îndrepta volens-nolens către o ”Europă tripolară”. Implicit, acesta susține că încercările Germaniei de azi de a folosi legăturile sale cu Franța sau Rusia pentru a se emancipa din punct de vedere strategic ar putea ca până la urmă, în mod paradoxal, ”să se întoarcă împotriva sa”. Altfel spus, autorul sugerează că Statele Unite s-ar cuveni să fie sprijinite mult mai mult în ”procesul de gătit”, adică să se implice nu în mod extrovert sau pasiv în dinamica diplomatică din lăuntrul spațiului european.

Editorialul publicației este situat la final și, în cadrul său, Cristian GROSU pune accentul pe ”responsabilitatea personală” care ar merita să susțină o viitoare reorientare a mentalităților românești mult mai mult către viitor. Aceasta s-ar impune cu atât mai mult cu cât, arată el, circa 550 de români pleacă zilnic definitiv din țară, ceea ce ar putea să conducă, în cele din urmă, la o situație de izolare totală a României pe plan european. În acest sens, îndemnul său este ca fiecare dintre noi să nu alegem ”sărăcia” ca soluție vizionară, ci prosperitatea și pe acei decidenți care să o facă posibilă cât mai curând în timpul scurtei noastre vieți.

De remarcat ar fi și ținuta grafică sobră, dar atractivă și coerentă a volumului, presărat cu fotografii și grafice color extrem de concludente. Așadar, un motiv de jubilație în plus pentru cititorii care au ocazia măcar să răsfoiască această revistă ce aspiră, în mod indirect, să constituie un ghidaj invers orientat în raport cu derapajul în care se află în prezent România.

Sever AVRAM

Lasă un răspuns